Categorii
Secolul XX

Despre comunismul și stalinismul din România secolului XX

Voi încerca în acest articol să vorbesc despre nașterea ideologiei socialiste , și mai apoi despre transformarea Partidului Comunist Român , care la sosirea Armatei Roșii în țară în 1944 număra mai puțin de 1000 de membri, într-un partid în care treptat dar sigur va ocupa funcții cheie în statul Român și ulterior va pune mâna pe putere.

Începuturi

Comunismul își are defapt originile în mișcarea socialistă din secolul XIX, ideologia socialistă era mult mai moderată decăt cea marxist-leninistă care va apărea mai tărziu în Rusia, socialiștii visau precum comuniștii la o societate căt mai egală și lipsită de discrepanțele enorme dintre bogați și săraci, unii dintre cei care au fost membrii ai Partidului Socialist vor adera în 1921 la Partidul Comunist Romăn și implicit la Internațioanala a-III. Atunci cănd Revoluția Bolșevică a izbucnit în Rusia , mulți adepți ai marxismului au dorit să impună regimuri comuniste în țările lor ( vezi Bela Kun Ungaria sau Rosa Luxembourg Germania ) cu sprijinul Moscovei .

Încă de la început trebuie să înțelegem că Kremlinul dorea ca comunismul să fie răspăndit în Europa Occidentală, insă rușii au eșuat , așa că comuniști care se aflau în țările capitaliste cor trebuie să sufere ori închisoare , ori să fie marginalizați. România este un exemplu în ceea ce privește prigoana comuniștilor, după ce autoritățile s-au prins de ce intenții au comuniștii, au scos PCR în afara legii, pentru că ei deja făcuseră greve și proteste care aveau menirea să destabilizeze sistemul capitalist și democratic care funcționa în Romănia, un bun caz în acest sens este atunci cănd anarhistul Max Goldstein a amplasat o bombă în Senatul României, în urma exploziei rezultănd din păcate victime. Pentru simplul fapt că ei nu erau de acord cu unirea Basarabiei cu România, era o bănuială mare pentru autoritățile romăne.

În perioada interbelică comuniștii români vor clasificați în 3 categorii: cei aflați în libertate , cei din închisori și cei de la Moscova. Este necesar să înșelegem ca aceste 3 facțiuni se vor confrunta mai tărziu pentru supremație și pentru monopolul de putere în România, mulți comuniști vor emigra în URSS pentru a avea o viață mai bună dar și pentru că țara lui Stalin era patria proletariatului, din păcate unii dintre ei vor șfărși prin a fi executați în timpul marii epurări din 1936-1938 , un exemplu grăitor în acest sens este Marcel Pauker soțul Anei Pauker , care a fost găsit ca fiind ,, dușman al poporului ” , arestat și executat în 1937. Ana Pauker este un exemplu de credință oarbă în comunism și în mistificarea bolșevismului.

Instaurarea stalinismului

Pe măsură ce Armata Roșie căștiga teren pe frontul de Răsărit, comuniștii romăni își pregăteau calea pentru căștigarea puterii în România, înlocuirea lui Ștefan Foriș din aprilie 1944 este exemplu în acest sens . Gheorghiu-Dej aranja totul din închisoare, Emil Bodnăraș a fost cel care l-a înlocuit și care l-a șantajat pe Foriș și Rotmann ca să plece din Partidul Comunist. Dej și grupul din închisori iese la iveală în August 1944, între timp Ana Pauker, Leonte Răutu și grupul moscovit ajunsese la București odată cu Armata Roșie. Încetul dar sigur comuniștii au pus măna pe putere , în Guvernul Groza ( impus cu forța de Visinskii ) Pătrășcanu a devenit Ministrul Justiției , Dej Ministrul Apărării. Totodată a început o campanie de denigrare împotriva partidelor istorice, comuniștii au acuzat pe liberali și țărăniști ca sunt fasciști, un rol esențial în creșterea notorietății Partidului Comunist l-a avut Lucrețiu Pătrășcanu, care era cel mai mare intelectual comunist la aceea vreme, PCR era în plină ascensiune, fiind totodată sprijinit de Moscova, Gheorghe-Dej și Ana Pauker erau liderii de frunte ai Partidului condus de la Kremlin, în 1946 are loc fraudarea alegerilor de comuniști care este încă un eveniment care sugerează sovietizarea României. Înscenarea de la Tămădău este momentul în care sunt arestați si reduși la tăcere principalii disidenți ai regimului comunist: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, în acest răstimp au existat vaste arestări în răndul intelectualilor și a celor care printr-o formă sau alta se opuneau regimului. Momentul care va pecetlui soarta României pentru mai bine de 4 decenii , va fi ziua de 30 Decembrie 1947 atunci cănd regele Mihai I va abdica , în tot aceeași zi va fi proclamată Repubica Populară Română care va consfinți inaugurarea noului stat controlat de Kremlin.

Epurarea politică.

Avănd controlul total asupra scenei politice romănești și asupra societății , prin intermediul aparatului de Partid și prin propagandă, comuniștii vor trece la un nou nivel și se vor epura unii pe alții, prima victimă era Lucrețiu Pătrășcanu care nu a fost niciodată în grațiile lui Dej , el a fost acuzat de ,, deviaționism de dreapta ” , exclus din partid în 1948 arestat și apoi întemnițat, Pătrășcanu nu s-a dezis nicio secundă de crezul comunist , și niciodată nu a recunoscut crimele fictive de care tovărașii lui îl acuzau , el va trimite o scrisoare lui Dej în care va cere clemență și totodată își va afișa nevinovăția , din păcate el nu va primi niciodată vreun răspuns din partea secretarului general al PRM, se spune că Dej a citit scrisoarea și a făcut note sarcastice pe baza ei. Pătrășcanu a fost executat în anul 1954 după o lungă detenție și după ce a fost supus multor interagatorii dure.

Următorul grup epurat de paranoicul Dej a fost: Luca, Teohari, Pauker , chiar dacă a existat o bună coeziune între acest grup și Dej, celebra vorba a vremii ,, Luca , Pauker, Teohari, Dej bagă spaima în burgheji ” era doar o iluzie a bunei lor pritenii , problema era că Dej vedea în Ana Pauker o amenințare în ceea ce privește supremația pentru conducerea Partidului , chiar dacă Pauker a fost de acord și a votat pentru ca Dej să fie secretar general al PRM, Dej dorea căt mai multe epurări în eșaloanele Partidului , tocmai de aceea Vasile Luca a fost primul acuzat ca fiind ,, antipartinic ” și exclus din viața politică , Ana Pauker și Teohari Georgescu au sărit în apărarea tovarășului lor și de aici pănă în momentul în care vor fi acuzați și ei nu a trecut mult timp. În cele din urmă Vasile Luca va muri în 1963 la Aiud după ce va fi ispășit mai mulți ani de închisoare, Ana Pauker va fi arestată la domiciuliu apoi i se va da voie să se vadă cu familia și să traducă literatură comunistă, căt despre Teohari Georgescu acesta va fi arestat și în cele din urmă va fi eliberat unde va lucra ca și tipograf , fiind reabilitat de Ceaușescu și inclus în Guvernul său . Este necesar să înțelegem că toate aceste acțiuni împotriva grupului ,, antipartinic ” nu au fost impuse de Moscova, Dej dorea să își înlăture posibilii dușmani în viziunea lui , asa cum a făcut și mentorul său Stalin în anii 30 ‘, cănd mii de comuniști care au participat la revoluția bolșevică din 1917 s-au trezit peste noapte arestați , judecați sumar și executați.

Ana Pauker alături de Gheorghe-Gheorghiu Dej

Congresul al XX și începutul destalinizării

În luna Martie 1953 , Stalin moare și odată cu el a început procesul de destanilizare inițiat de succesorul său Hrușciov, acest proces a stărnit o sciziune în blocul comunist , pe de o parte comuniștii chinezi,albanezi și români au fost împotriva condamnării politicilor de represiune ale lui Stalin în răndul populației, pe de altă parte Polonia și Ungaria susțineau atitudinea lui Hrușciov vizavi de Stalin, semn că în Ungaria va avea loc o revoluție anticomunistă în octombrie 1956, Hrușciov realizase că orice formă de ,, liberizare a comunismului ” constituia un element de rebeliune în interiorul blocului comunist. Referitor la cum s-a raportat Gheorghiu-Dej la Revoluția din țara vecină putem spune că liderul comunist român a profitat de această situație pentru a arăta obediența față de Kremlin , și totodată ca în viitor să se detașeze de sovietici scoțănd Armata Roșie din România în anul 1958. Începănd cu acest moment Dej a încercat să iasă de sub tutela Moscovei și să fie de partea Chinei și a Albaniei. Momentul în care Dej a arătat ca nu este de acord cu planurile sovieticilor este atunci cănd aceștia au propus planul Valev pentru țările care făceau parte din Pactul de la Varșovia , Dej nu dorea ca România să fie o țară care exportă numai produse agricole statelelor din blocul comunist , el se baza pe industria grea , așa ca el nu a dorit ca România să fie o țară agrară și să pară una subdezvoltată . Dej detesta hegemonia sovietică, așa că el va încerca prin multe mijloace să arate acest lucru, totuși în țară domneau încă practicile staliniste , libertatea de exprimare sau orice formă de opoziție erau imediat suprimate , secratarul genaral al partidului își consolidase puterea făcănd epurări , în scopul de a promova noi comuniști care să fie servili lui. Dacă ar fi să amintim măcar o măsură de destanilizare a lui Dej, am putea aduce în discuție suspendarea lucrărilor de la canalul Dunăre- Marea Neagră, un loc în care au murit mii de oameni din cauza frigului, lipsei de hrană și a igienei.

Național Comunismul

Spre șfărșitul domnie lui Dej , se profilează național-comunismul, limba rusă începe să dispară din școli semn că sovieticii numai aveau controlul de altădată asupra vieții culturale românești, sluga de altădată a rușilor era acum rebelul sovieticilor. Dej va muri subit în martie 1965 , iar Ion Gheorghe Maurer îl va alege ca succesor pe Ceaușescu , pentru că îl considerau pe acesta un om ușor de manipulat, se vor înșela amarnic. Încetul dar sigur Ceaușescu va exclude aproape de toți mebrii de partid care erau de pe vremea lui Dej, principalul adversar politic a lui Ceaușescu fusese Alexandru Drăghici care fusese înlăturat.

Despre Ceaușescu am dedicat un articol special așa că nu vreau să mai insist pe anumite aspecte pe care deja le-am discutat, ce se poate spune în linii mari este că ,, cel mai iubit fiu al poporului ” a fost un neostalinist și un impostor care a încercat să păcălească Occidentul că el este un mare reformator al comunismului, el defapt după 1974 a început să își arate cu adevărat fața , exercitănd presiuni pe minoritățile religioase , persecutănd puținii intelectuali care mai rămăseseră în țară. Ceea ce a făcut în 1968 atunci cănd a condamnat vehement invazia în Cehoslovacia nu a fost decăt o mascaradă pentru a arăta încă o dată ce nu se supune Moscovei. În anii 80 ‘ România se afla într-o stare deplorabilă din punct de vedere social și economic, alimente erau puține căldură în apartamente nu exista.

În paralel cu greutățile pe care le întămpina românul de zi cu zi Ceaușescu își construia un cult al personalității asemănător cu cel practicat de Stalin sau Mao Zedong, zilele de naționale ale Elenei și Nicoale Ceaușecu era sărbătorite cu fast , Elena Ceaușescu era considerată mare om de știință iar Nicolae Ceaușescu creatorul ,, societății multilateral dezvoltate ”. Presa internațională privea cu dezgust comportamentul mândru și arogant, pe care Ceaușescu îl afișa în fața românilor.

Șfărșitul comunismului și a lui Ceaușescu

Marele dictator român trecuse de 70 de ani , în anii cănd Gorbaciov a implementat celebrele Perestroika și Glasnost cu scopul de a reforma comunismul, se pare că Ceaușescu nu dorea nicio fel de schimbare în ceea ce privește comunismul , pentru el și pentru regimul său urmau vremuri rele . În 1989 Europa de Est a scăpat de comunism dar treptat, Polonia , Ungaria , Germania de Est și Cehoslovacia au scăpat de comunism rănd pe rănd , numai încăpățanatul Ceaușescu credea încă în comunismul de tip stalinist , însă studenții de la Timișoara și protestatarii din București au grăbit șfărșitul dictatorului, bineînțeles contextul deja fusese creat în Europa , disidenții au exploatat acest lucru. Muribundul sistem a câzut odată cu împușcarea soțiilor Ceaușescu.

Ceea ce am prezentat eu mai sus este doar o prezentare sumară a istoriei comunismului , eu m-am inspirat din cartea lui Vladimir Tismăneanu ,,Stalinism pentru eternitate ” .

Lasă un comentariu